polenizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLENIZÁRE, polenizări, s. f. Acțiunea de
a poleniza; fenomen care constă în transportul polenului de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului; polenizație. [
Var.: (rar)
polinizáre s. f.] –
V. poleniza.polenizare (Dicționar de neologisme, 1986)POLENIZÁRE s.f. Transport natural sau artificial al polenului pe stigmat; prima fază a procesului de fecundare a florii; polenizație. [După fr.
pollinisation].
polenizare (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLENIZÁRE s. f. transport al polenului de pe stamine pe stigmat; polenizație. (< poleniza)
polenizare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)POLENIZÁRE (‹
poleniza)
s. f. Proces de natură fizico-mecanică, întâlnit numai la plantele cu flori, care constă în transferul polenului, prin diferite mijloace, de pe anterele staminelor androceului pe stigmat.
P. poate fi: directă (
autogamă, homogamă, autopolenizare), caracteristică plantelor hermafrodite, în care polenul de pe antere trece pe stigmatul aceleiași flori (
propriu-zisă) sau pe stigmatul altei flori din aceiași inflorescență (
geitonogamă); indirectă (
alogamă, heterogamă, încrucișată), în care polenul de pe anterele unei flori trece pe stigmatul altei flori de pe alt individ. Transferul de polen este efectuat de vânt (
p. anemofilă), de apă (
p. hidrofilă) sau de animale (
p. zoofilă), și anume: de păsări (
p. ornitofilă), insecte (
p. entomofilă), lilieci (
p. chiropterofilă), melci (
p. malacofilă) etc.
polenizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)polenizáre s. f.,
g.-d. art. polenizắrii; pl. polenizắri