poleniza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLENIZÁ, polenizez, vb. I.
Tranz. A transporta polenul de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului (pentru a produce fecundația). –
Polen +
suf. -iza.poleniza (Dicționar de neologisme, 1986)POLENIZÁ vb. I. tr. A fecunda floarea prin transportul polenului la organul femel. [<
polen +
-iza].
poleniza (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLENIZÁ vb. tr. a face polenizarea unei flori. (< polen + -iza)
poleniza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)polenizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
polenizeáză