polenic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLÉNIC, polenici, adj. (În sintagma)
Sac polenic = fiecare dintre cavitățile din anterele staminelor în care se formează polenul. [
Var.:
polínic adj.] –
Polen +
suf. -ic. Cf. fr. pollinique.polenic (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLÉNIC adj. sac ~ = fiecare dintre cavitățile din anterele staminelor în care se formează polenul. (< fr.
pollinique)
polenic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)polénic adj. m.,
pl. polénici; f. polénică, pl. polénice