polemarh (Dicționar de neologisme, 1986)POLEMÁRH s.m. Comandant al armatei (din Grecia antică). [< gr.
polemarchos, cf. fr.
polémarque].
polemarh (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLEMÁRH s. m. comandant al armatei (în Grecia antică). (< fr.
polémarque, gr.
polemarkhos)
polemarh (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)POLEMÁRH (‹
fr.)
s. m. (În Grecia Antică) Conducător de oști; unul dintre cei nouă arhonți însărcinat cu treburi administrative în timp de război.
polemarh (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!polemárh (-le-marh/-lem-arh) s. m.,
pl. polemárhi