polejnic (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
polejníc, -ă, adj. (reg.) 1. (despre terenuri) întins, plan, neted, șes. 2. (despre terenuri, drumuri, acoperișuri) care este ușor înclinat, aplecat într-o parte.
polejnic (Dicționaru limbii românești, 1939)
poléjnic, -ă adj. (d. sîrb. poležati, a sta culcat cît-va timp. V. polignesc). Olt. Șes, plan: loc polejnic, bun de muncă (NPl. Ceaur, 95).