poleire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) POLEÍRE,poleiri, s. f. Acțiunea de a (se) polei2 și rezultatul ei; poleit1. – V. polei2.
poleire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) poleíre s. f., g.-d. art. poleírii; pl. poleíri