poieniță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) POIENÍȚĂ,poienițe, s. f. Diminutiv al lui poiană. [Pr.: po-ie-] – Poiană + suf. -iță.
poieniță(Dicționar de argou al limbii române, 2007) poieniță,poienițe s. f. (glum.) chelie.
poĭeniță(Dicționaru limbii românești, 1939) poĭeníță f., pl. e. Poĭană mică.
poieniță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) poieníță s. f., g.-d. art. poieníței; pl. poieníțe