pohreb (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
pohréb, pohréburi, s.n. (reg.) 1. subsol al unei case; pivniță. 2. casă mică, dărăpănată, urâtă. 3. (în forma: pohrib) capac de lut pentru oale.
pohreb (Dicționaru limbii românești, 1939)
pohréb n., pl. urĭ saŭ e (rus. pó-greb, pivniță, rut. pó-hrib, îngropăcĭune. V. pogrebanie). Vechĭ (Dos.). Subsol de casă, bașcă. – Azĭ pohrib ?.