pohod (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POHÓD s. n. v. povod.pohod (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pohód, pohóduri, s.n. (reg.) obicei.
pohod (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pohód (pohóduri), s. n. – Ocazie, motiv, rațiune. –
Var. po(d)vod. Sl. povodŭ (Cihac, II, 284),
cf. pol. powod, rus. povod. –
Der. pohodnic (
var. podhodnic, po(d)vodnic),
s. m. (dublură, cal de rezervă; cal de paradă) pare a fi
der. de la același cuvînt,
cf. sb. povodnik „hăț”,
pol. powodnik „cel care mînă cai”, contaminat cu
sl. pochoditi „a umbla”. Cuvinte
înv.pohod (Dicționaru limbii românești, 1939)pohód, -ódnic, V.
podvod.pohod (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pohod n.
1. marș, călătorie:
surugii duceau caii în pohod NEGR.;
2. convoiu:
pohodul la Sibir AL. [Slav. POVODŬ, călătorie].