pogrom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POGRÓM, pogromuri, s. n. Ucidere în masă a membrilor unui grup național minoritar, organizată de elemente naționaliste, șovine. – Din
rus. pogrom.pogrom (Dicționar de neologisme, 1986)POGRÓM s.n. Masacru îndreptat împotriva unui grup național minoritar. [< rus.
pogrom, cf. fr.
pogrom].
pogrom (Marele dicționar de neologisme, 2000)POGRÓM s. n. masacru împotriva unui grup minoritar, național sau rasial, organizat de elemente ultranaționaliste, șovine. (< rus.
pogrom)
pogrom (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pogróm (pogrómuri), s. n. – Act de vandalism popular, răzmeriță, mai ales în Rusia contra evreilor.
Rus. pogrom, cf. fr. pogrom.pogrom (Dicționaru limbii românești, 1939)*pogróm n., pl.
urĭ (rus.
po-gróm. V.
gromovnic). Devastare (jaf, incendiu, dărămare, distrugere și chear ucidere) făcută de plebe. V.
bolșevic, huligan, vandalizm.pogrom (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)POGRÓM (‹ rus.)
s. n. Atac în bandă, împotriva persoanelor și proprietăților/averilor aparținând unor minorități religioase, rasiale sau chiar minorități naționale. Termenul este folosit pentru desemnarea acțiunilor antievreiști. Primele
p. au fost în Imperiul Rus și au urmat asasinării țarului Aleksandru II (1881). La sfârșitul
sec. 19 și în
sec. 20 s-au înregistrat numeroase
p., care au sporit ca număr și violență.
pogrom (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pogróm (po-grom) s. n.,
pl. pogrómuri