poemă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POÉMĂ s. f. v. poem.poemă (Dicționar de neologisme, 1986)POÉMĂ s.f. v.
poem.
poemă (Dicționaru limbii românești, 1939)*poémă f., pl.
e (lat.
poéma, poématis, d. vgr.
povema, care vine d.
poiéo, fac). Operă în versurĭ, maĭ ales de oarecare întindere:
poemele luĭ Omer fură adunate din ordinu luĭ Pisistrate. – Și
poém, n., pl. tot
e, ceĭa ce nu e recomandabil.
poemă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)poemă f. operă în versuri:
poemă epică, dramatică, lirică.