podmol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PODMÓL, podmoluri, s. n. (
Pop.)
1. Aluviune;
p. ext. mâl, nămol sau teren mâlos. ♦ Cantitate mare, grămadă.
2. Mal înalt, abrupt, ros de ape.
3. Prispă. ♦ Vatră de lut pe care este clădit cuptorul în unele case țărănești. [
Pl. și:
podmoale] – Din
bg. podmol, magh. padmaly.podmol (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)podmól (pomnól), podmóluri și
podmoále, s.n.
1. (pop.) mal înalt, abrupt; teren ros de ape.
2. (pop.) aluviune, mâl, nămol adus de ape; teren mâlos, noroios.
3. (pop.; în loc. adv. )
cu podmolul = de-a rostogolul.
4. (pop.) cantitate mare, grămadă; mulțime.
5. (pop.; adv.) în număr mare, cu grămada; în formă de grămadă.
6. (reg.) prispă de pământ.
7. (reg.) prag de pământ împrejurul casei țărănești.
8. (reg.) brâu de zid.
9. (reg.) vatră de lut sau de cărămidă pe care este clădit cuptorul la unele case țărănești.
10. (reg.) firidă.
11. (reg.; adv.) în număr mare, cu grămada; în formă de grămadă.
podmol (Dicționaru limbii românești, 1939)podmól și
potmól n., pl.
urĭ (bg. ceh.
podmol, pămînt minat de ape, de unde și ung.
padmaly. V.
mîl, nomol, împotmolesc).
Vest. Mare noroĭ pe drum. Cheŭ, dig, prispă, terasă, esplanadă:
ne-am oprit pe un podmol spațios ce s´a ridicat lîngă Dunăre (Sămăn. 5, 1041). – Și
pomnól, polmód, polmón (Trans.). Adv.
posmól (est) și
postomól (vest), grămadă, buluc, de-a valma, la un loc:
intrară postomol în casa mireseĭ (Iov. 213). V.
glod, nisipeală, aluviune.podmol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)podmól (
pop.)
s. n.,
pl. podmóluripodmol (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)podmol (potmol) n. Tr.
1. prispă;
2. nomol. [Cf. ceh PODMOL, teren găunoșit de apă].