podișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PODIȘÓR, podișoare, s. n. (
Înv. și
reg.) Podeț. ♦ (
Reg.) Dulap sau stelaj pentru vase, acte etc. –
Pod +
suf. -ișor.podișor (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)podișór, podișoáre, s.n.
1. (înv. și reg.) podeț.
2. (reg.) dulap sau stelaj pentru vase.
3. fiecare dintre bârnele pe care se sprijină podeaua la casă.
4. (reg.) parte a bisericii (cu balcon) unde stă corul.
5. (reg.) platformă pe care sunt fixate pietrele la moara de apă; pod.
6. (reg.) dulap de haine.
7. (reg.) nișă în zid, firidă.
8. (reg.) suport de scânduri pe care se pun la uscat sau la dospit cașul, brânza etc. sau pe care se păstrează oalele cu lapte; leasă, pat.
podișor (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)podișór, -i, s.m. – Mobilier specific caselor din zona Lăpuș, fixat pe perete pentru a economisi spațiul din interiorul locuinței. „Este un dulap mic, format dintr-un cadru de lemn cu una sau două polițe la mijloc, închis cu uși prinse în țâțâni sau balamale de fier” (Stoica, Pop 1984: 50). – Din pod (< sl. podŭ) + -ișor.
podișor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)podișór s. n.,
pl. podișoáre