podișcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PODÍȘCĂ, podiști, s. f. 1. Podeț. ♦ Punte suspendată (mobilă) la o cetate sau la un castel medieval. ♦ (
Pop.) Bac.
2. Platformă de scânduri care servește ca loc de lucru sau de observație. ♦ (Rar) Estradă. ♦ (Rar) Palier. –
Pod +
suf. -ișcă.podișcă (Dicționaru limbii românești, 1939)podíșcă f.,
ște, ștĭ și (sud)
șce, șcĭ (dim. d.
pod). Punte lată fixă orĭ mobilă peste un șanț orĭ pîrăŭ. Pod umblător.
podișcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!podíșcă (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. podíștii; pl. podíștipodișcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)podișcă f. pod umblător.