poditură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PODITÚRĂ, podituri, s. f. (Rar) Podea, pardoseală. –
Podi +
suf. -tură.poditură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)poditúră (rar)
s. f.,
g.-d. art. poditúrii; pl. poditúri