podină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÓDINĂ, podini, s. f. 1. Pardoseală de scânduri la casă, la pod etc.; (
înv. și
reg.) fiecare dintre scândurile care alcătuiesc un tavan, un pavaj etc. ♦ (La
pl.) Obligație, în evul mediu, a negustorilor (brașoveni) din Țara Românească de a întreține străzile din București pavate cu scânduri. ♦ (La
pl.) Taxă percepută în trecut, la Iași, pe carele cu produse care intrau în oraș, în scopul întreținerii străzilor.
2. (
Pop.) Suport pe care se clădește claia sau stogul pentru a le feri de umezeală; partea de jos a stogului.
3. (
Reg.) Platformă de scânduri înălțată deasupra terenului, pentru a folosi ca loc de observație.
4. (
Reg.) Podiș. – Din
rus.,
scr. podina, ucr. podyna.