podhorniță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)podhorniță (podhórnițe), s. f. – Stinghie inferioară la jug. –
Var. pohorniță, pohodnicioară, pohornicioară. Probabil dintr-un
rut. *
podhorlica, din
pod „sub” și
horlo „gît” (Scriban). Legătura cu
sl. pohoditi „a circula” (Tiktin) este mai puțin sigură. În
Mold.podhorniță (Dicționaru limbii românești, 1939)podhórniță f., pl.
e (rut.
*podhorlica, d.
pod, dedesupt [!], și
hórlo, górlo, gît. V.
gîrlă).
Est. Policĭoară, lopățică, pĭesa de supt [!] gîtu bouluĭ la jug. – Și
poh-, pohornicĭoară și
pohodnicĭoară.podhorniță (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)podhórniță, -e, s.f. – Partea de jos a jugului de care se sprijină gâtul animalelor (cai, vaci, boi); policioară. – Din ucr. dial. podgornița (MDA).
podhorniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)podhorniță f. Mold. policioara jugului. [Origină necunoscută].