podgoriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PODGORÍU, -ÍE, podgorii, adj. (Rar) Acoperit cu vii, bogat în podgorii. –
Podgorie +
suf. -iu.podgoriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)podgoríu (rar)
adj. m.,
f. podgoríe; pl. m. și
f. podgoríipodgoriu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)podgoriu a. acoperit cu podgorii:
Cotnarul iubit și podgoriu AL.