podi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PODÍ, podesc, vb. IV.
Tranz. A pune podea, a acoperi sau a căptuși cu scânduri; a pardosi. ♦ A acoperi (provizoriu) cu scânduri un șanț sau o săpătură (pentru a înlesni trecerea oamenilor și a vehiculelor). – Din
pod.podi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)podí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. podésc, imperf. 3
sg. podeá; conj. prez. 3
să podeáscăpodì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)podì v. a așterne cu grinzi de lemn. (V.
pod 10].