pocăință - explicat in DEX

pocăință (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
POCĂÍNȚĂ s. f. (În practicile creștine) Căință pentru păcatele săvârșite; p. gener. regret pentru o faptă rea, o greșeală etc.; pocăială. – Pocăi + suf. -ință.

pocăință (Dicționaru limbii românești, 1939)
pocăínță f., pl. e (d. a se pocăi). Penitență, regret și îndreptare a unuĭ păcătos.

pocăință (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pocăínță s. f., g.-d. art. pocăínței; pl. pocăínțe

pocăință (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pocăință f. penitență: după căință vine pocăință.