pocit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POCÍT, -Ă, pociți, -te, adj. 1. (Despre ființe; adesea substantivat) Diform, slut, desfigurat; (despre lucruri) deformat, stâlcit, caraghios; bizar.
2. (În credințele populare) Nefast, funest;
p. ext. supărător, rău, cu ghinion. ♦
Expr. A avea gură pocită sau
a fi pocit la gură = a prevesti lucruri neplăcute, a face pronosticuri nefavorabile; a cobi. –
V. poci.