pocăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POCĂÍ, pocăiesc, vb. IV.
Refl. 1. (În concepțiile religioase) A-și mărturisi păcatele săvârșite, a se căi și a căuta să obțină iertare prin post și rugăciuni. ♦ A manifesta părere de rău, a avea remușcări, a se căi pentru o faptă, o greșeală etc. ♦
Tranz. fact. A face pe cineva să-și mărturisească păcatele sau greșelile și să se căiască de ele.
2. A deveni adept al anumitor secte religioase creștine. – Din
sl. pokajati sen.