pobedi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pobedí (-désc, -ít), vb. – A învinge. –
Var. povedi. Sl. pobĕditi (Miklosich,
Lexicon, 582; Cihac, II, 219).
Sec. XVII,
înv. –
Der. podidi, vb. (a învinge, a întrece, a cîștiga), probabil prin asimilare (din
sl. podŭdati „a supune”, după Tiktin; din
sl. poduiti, după Candrea).