poară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POÁRĂ s. f. (
Reg.) Ceartă, vrajbă, gâlceavă. ◊
Loc. adv. În poară = împotrivă, în contra, în ciudă. ◊
Expr. A se pune în poară (cu cineva) = a se contrazice cu cineva, a se împotrivi cuiva, a se lua la ceartă. – Din
sl. pora.