poansonare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POANSONÁRE, poansonări, s. f. Acțiunea de
a poansona și rezultatul ei; poansonaj. –
V. poansona.poansonare (Dicționar de neologisme, 1986)POANSONÁRE s.f. Acțiunea de a poansona și rezultatul ei; poansonaj. [Pron.
poan-. / <
poansona].
poansonare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)poansonáre (poan-) s. f.,
g.-d. art. poansonắrii; pl. poansonắri