poansonaj(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) POANSONÁJ,poansonaje, s. n. Poansonare. – Din fr. poinçonnage.
poansonaj(Dicționar de neologisme, 1986) POANSONÁJs.n. Poansonare. [< fr. poinçonnage].
poansonaj(Marele dicționar de neologisme, 2000) POANSONÁJs. n. poansonare. (< fr. poinșonnage)
poansonaj(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) poansonáj(poan-) s. n., pl. poansonáje