poansona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POANSONÁ, poansonez, vb. I.
Tranz. A găuri, a perfora sau a marca cu un poanson. ♦ A grava cu poansonul. – Din
fr. poinçonner.poansona (Dicționar de neologisme, 1986)POANSONÁ vb. I. tr. A găuri, a marca cu poansonul. [< fr.
poinçonner].
poansona (Marele dicționar de neologisme, 2000)POANSONÁ vb. tr. 1. a perfora prin ștanțare. 2. a marca cu poansonul (2). (< fr.
poinșonner)
poansona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)poansoná (a ~) (poan-) vb.,
ind. prez. 3
poansoneáză