poașcă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
poáșcă1, poáște, s.f. (reg.) 1. pieptar sau cojoc din piele de oaie de calitate inferioară; poșcălău, poștin; cojoc vechi și rupt. 2. persoană bătrână și slabă.
poașcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
poáșcă f., pl. ște (lat. poscă, oțet amestecat cu apă). Munt. (Dic. 207). Bulearcă, vin prost.