poștar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POȘTÁR, poștari, s. m. (Rar) Factor poștal. –
Poștă1 +
suf. -ar.poștar (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)poștár,
poștári, s.m. (înv. și reg.)
1. curier, poștaș, factor poștal.
2. diriginte de poștă; poștagiu.
3. (reg.) persoană care conduce buștenii de apă; țapinar.
poștar (Dicționaru limbii românești, 1939)poștár m. (rus.
počtárĭ, sîrb.
poštar).
Pop. Factor, curier, împărțitor de scrisorĭ, plicar.
poștar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)poștár (rar)
s. m.,
pl. poștári