poștaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POȘTÁȘ, poștași, s. m. 1. Factor poștal; poștar.
2. (
Înv.) Surugiu la o trăsură de poștă
1. [
Var.: (rar)
postáș s. m.] –
Poștă1 +
suf. -aș.poștaș (Dicționaru limbii românești, 1939)poștáș m. (d.
poștă saŭ ung.). Poștalion (vizitiŭ) de odinioară.
Pop. Poștar saŭ mic funcționar poștal.
poștaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)poștáș s. m.,
pl. poștáși