poșircă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POȘÍRCĂ, poșirci, s. f. (
Pop. și
fam.) Băutură alcoolică slabă și de proastă calitate. –
Et. nec.poșircă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)poșircă, poșirci s. f. (pop.) băutură alcoolică slabă și de proastă calitate
poșircă (Dicționaru limbii românești, 1939)poșírcă f., pl.
ĭ (met. din
pișorcă, d.
a se pișa, pișat).
Vest. Ceĭa ce rămîne din prunele ferte [!]. Rachiŭ saŭ vin prost, bulearcă, tîșpoacă. – În est rar
poșoarcă, poșarcă. V.
posleț.poșircă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!poșírcă (
pop.,
fam.)
s. f.,
g.-d. art. poșírcii; pl. poșírcipoșircă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)poșircă f. terciul prunelor fierte din care s’a scos țuica. [Origină necunoscută].