poșidic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POȘIDÍC, (
1)
poșidicuri, s. n., (
2)
poșidici, s. m. (
Reg.)
1. S. n. (Colectiv) Mulțime, droaie, gloată de copii;
p. ext. mulțime de animale mici.
2. S. m. (
Fam.) Epitet dat tinerilor, copiilor sau oamenilor mici de statură. [
Var.:
poșândíc, poșodíc s. n.,
s. m.] –
Cf. magh. posadék.poșidic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)poșidíc (poșidícuri), s. n. –
1. Plevușcă, pește mic. –
2. Droaie de copii, copilăret. –
3. Făt, mormoloc. –
Var. poji(r)dic, pojo(r)dic, poșirdic, poșildic, poșindic, boșandic. Creație expresivă, unde
poș- exprimă ideea de „forfot”,
cf. foș-. Legătura cu
mag. fosedék (Drăganu,
Dacor., III, 716),
mag. posodék (Scriban) pare să explice prin același scop expresiv.
Cf. poșircă, s. f. (apă chioară), care pare să aparțină aceleiași familii (după Cihac, II, 280, din
sl. požesti „a arde”, ipoteză improbabilă, care se explică parțial prin silința exagerată că din acest cuvînt autorul ar face alcoolul de proastă calitate; în realitate se zice și pentru supe și băuturi nealcoolice).
poșidic (Dicționaru limbii românești, 1939)poșidíc și
poșodíc n., pl.
urĭ (ung.
posodék și
poszadék, mulțime de vietățĭ micĭ. V.
foșnesc).
Vest. Fam. Cîrd de copiĭ, de puĭ, de animale micĭ:
avea un poșidic de copiĭ acasă, am vînat numaĭ poșidic, am prins numaĭ poșidic (peștĭ micĭ). S. m. Copil:
niște poșidicĭ. Iron. Prichindel, stîrpitură, buricu pămîntuluĭ. – Și
pojidic, pojodic (Mold.),
pojirdic (Tec.),
poșildic, poșindic, poșirdic. V.
fîță, ciledĭ, stol. V.
pojijie.poșidic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)poșidíc1 (om mic de statură) (
reg.,
fam.)
s. m.,
pl. poșidícipoșidic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)poșidíc2 (mulțime de copii/de animale mici) (
reg.)
s. n.,
pl. poșidícuripoșidic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)poșidic n.
1. spuză de copii mici:
atâta poșidic; 2. se zice de ceva mic și mult:
poșidicul de vânat ce-i tot ieșia înainte ISP. [Mold.
poșodic: de origină necunoscută].