pneumoterapie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PNEUMOTERAPÍE, pneumoterapii, s. f. Metodă de tratament în bolile pulmonare, care folosește inspirarea aerului comprimat sau rarefiat. [
Pr.:
pne-u-] – Din
fr. pneumothérapie.pneumoterapie (Dicționar de neologisme, 1986)PNEUMOTERAPÍE s.f. Metodă terapeutică, în bolile pulmonare, constând în inspirarea de aer comprimat sau rarefiat. [Gen.
-iei. / < fr.
pneumothérapie, cf. gr.
pneumon – plămân,
therapeia – tratament].
pneumoterapie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PNEUMOTERAPÍE s. f. metodă de tratament aplicată în bolile pulmonare constând în inspirarea de aer comprimat sau rarefiat. (< fr.
penumothérapie)
pneumoterapie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pneumoterapíe (pne-u-) s. f.,
art. pneumoterapía, g.-d. art. pneumoterapíei; pl. pneumoterapíi, art. pneumoterapíile