plăviț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLĂVÍȚ, -Ă, plăviți, -e, adj. 1. (Despre părul sau lâna animalelor) De culoare albă-gălbuie sau albă-cenușie; (despre animale) care are părul sau lâna de culoare albă-gălbuie sau albă-argintie.
2. (
Pop.; despre oameni) Cu pielea albă și cu părul blond; (despre părul oamenilor) blond; plăviu.
3. (
Reg.; în sintagma)
Viță plăviță = varietate de viță de vie cu bobul foarte deschis la culoare. –
Plav (
reg., despre boi, „care are părul de culoare (albă-)gălbuie” <
sl.) +
suf. -iț.plăviț (Dicționaru limbii românești, 1939)plăvíț, -ă adj. (d.
plăvan). Blond (despre păru vitelor și grînele coapte).
plăviț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plăvíț (
pop.)
adj. m.,
pl. plăvíți; f. plăvíță, pl. plăvíțeplăviț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plăviț a. blond:
mioriță cu lâna plăviță POP.