plămădi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLĂMĂDÍ, plămădesc, vb. IV.
1. Intranz. A pregăti o plămădeală;
p. ext. a frământa, manual sau mecanic, aluatul împreună cu plămădeala sau cu drojdia în vederea obținerii unui aluat omogen. ♦
P. ext. A face un amestec în vederea obținerii unui preparat; a pregăti, a prepara alimente.
2. Tranz. și
refl. A (se) zămisli, a (se) făuri;
fig. a (se) alcătui, a (se) forma. – Din
sl. pomladiti „a întineri”.
plămădi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)plămădí (plămădésc, plămădít), vb. –
1. A amesteca aluatul cu drojdia. –
2. A urzi, a unelti. –
3. A concepe.
Sl. pomladiti (Tiktin). Acest verb apare numai cu sensul de „a întineri”, dar trebuie să-l aibă și pe acela de „a înmuia”,
cf. slov.
mladina „maia, drojdie”.
Der. din
sb.,
cr. plamiti „a arde” (Cihac, II, 240) nu pare posibilă. –
Der. plămadă, s. f. (maia);
plămădeală, s. f. (maia; aluat).
plămădi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plămădí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. plămădésc, imperf. 3
sg. plămădeá; conj. prez. 3
să plămădeáscăplămădì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plămădì v.
1. a frământa aluatul;
2. fig. a urzi.