plăcintuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PLĂCINTÚȚĂ,plăcintuțe, s. f. Plăcințică. – Plăcintă + suf. -uță.
plăcintuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) plăcintúță (fam.) s. f., g.-d. art. plăcintúței; pl. plăcintúțe