plânsoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLÂNSOÁRE, plânsori, s. f. 1. Plâns
1.
2. (
Înv. și
reg.) Cerere, jalbă.
3. Nume dat în popor unor boli (de copii) care provoacă insomnii și plânset necontenit. –
Plâns1 +
suf. -oare.plânsoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plânsoáre (rar)
s. f.,
g.-d. art. plânsórii; pl. plânsóriplânsoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plânsoare f.
1. expresiunea durerii;
2. mod de plângere;
3. reclamațiune:
plânsorile noastre rămaseră deșerte; 4. pl. Mold. boală de prunci (numită și
samcă).