plânset (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLẤNSET, plânsete, s. n. Plâns
1; lamentație, văicăreală; (
concr.) lacrimi. –
Plâns1 +
suf. -et.plânset (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plấnset s. n.,
pl. plấnseteplânset (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plânset n. vărsare de lacrimi.