plutărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLUTĂRÍE s. f. 1. Transportul pe apă al buștenilor (legați în plute
1); plutărit (
1).
2. Îndeletnicirea plutașului
1; plutărit (
2), plutășie.
3. (Rar) Mulțime de plute
1. –
Plută1 +
suf. -ărie.plutărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plutăríe s. f.,
art. plutăría, g.-d. plutăríi, art. plutăríei