plutări - explicat in DEX

plutări (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PLUTĂRÍ, plutăresc, vb. IV. Intranz. 1. A merge cu pluta¹ pe apă. 2. A transporta buștenii pe apă; a practica meseria de plutaș¹. – Plută¹ + suf. -ări.

plutări (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
plutărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plutărésc, imperf. 3 sg. plutăreá; conj. prez. 3 să plutăreáscă