plutonian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLUTONIÁN, -Ă, plutonieni, -e, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Referitor la Pluton (zeul grec al infernului).
2. Adj.,
s. m. și
f. (Adept) al plutonismului. [
Pr.:
-ni-an] – Din
fr. plutonien.plutonian (Dicționar de neologisme, 1986)PLUTONIÁN, -Ă adj. 1. Referitor la Pluto.
2. Format prin acțiunea vulcanilor; plutonic. [Pron.
-ni-an, pl.
-ieni, -iene. / < fr.
plutonien, cf.
Pluto – zeul infernului].
plutonian (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLUTONIÁN, -Ă I.
adj. 1. plutonic. 2. care aparține planetei Pluton. II. adj., s. m. f. plutonist. (< fr.
plutonien)
plutonian (Dicționaru limbii românești, 1939)*plutonián, -ă adj. (d.
Plutone, zeu ĭaduluĭ, care era locașu foculuĭ).
Geol. Produs de focu subteran, de vulcanĭ:
terenurĭ, stîncĭ vulcanice.plutonian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plutonián (-ni-an) adj. m.,
s. m.,
pl. plutoniéni (-ni-eni); adj. f.,
s. f. plutoniánă, pl. plutoniéne