plutaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLUTÁȘ1, plutași, s. m. Muncitor care lucrează la construirea plutelor sau care conduce plutele pe apă. –
Plută1 +
suf. -aș.plutaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLUTÁȘ2, plutași, s. m. (
Bot.) Plută
2 (
1). –
Plută2 +
suf. -aș.plutaș (Dicționar de argou al limbii române, 2007)plutaș, plutași s. m. (iron., peior.) om naiv / credul, provenit din mediul rural.
plutaș (Dicționaru limbii românești, 1939)plutáș m. (d.
plută). Acela care mînă pluta. Plută, plop alb (Munt.).
plutaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plutáș s. m.,
pl. plutáșiplutaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plutaș m. cel ce mână o plută.