plumieră(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PLUMIÉRĂ,plumiere, s. f. (Franțuzism) Penar. [Pr.: -mi-e-. – Var.: plumiér s. n.] – Din fr. plumier.
plumieră(Dicționar de neologisme, 1986) PLUMIÉRĂs.f. v. plumier.
plumieră(Marele dicționar de neologisme, 2000) PLUMIÉRĂs. f. (rar) penar. (< fr. plumier)
plumieră(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) plumiéră (livr.) (-mi-e-) s. f., g.-d. art. plumiérei; pl. plumiére
plumieră(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) plumieră f. Tr. Bot. nufăr. [Și plumânărea, după lat. PULMONARIA].