plopuț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLOPÚȚ, plopuți, s. m. (
Reg.) Plopușor. –
Plop +
suf. -uț.plopuț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plopúț (
reg.)
s. m.,
pl. plopúți