plointe (Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957)PLOÍNTE s.m. (Olt.) Timp ploios, abundență de ploaie.
Seceta bântuie producerea mult mai adesea decât plointele. Nimeni din județ nu se plânge de plointe, dar de secetă se plânge toată lumea. I. IONESCU, P. 238.
plointe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ploínte2 (reg.) s. f.
plointe (Dicționaru limbii românești, 1939)ploínte adj. (lat.
plúens, pluéntis, care ploŭă).
Olt. Munt. vest. Ploĭos:
an plointe. S. f. Vreme ploĭoasă.
plointe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ploínte1 (
reg.)
adj. invar.plointe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!ploínte2 (
reg.)
s. f.