ploicică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLOICÍCĂ, ploicele, s. f. Diminutiv al lui
ploaie (
1); ploaie puțină și de scurtă durată, ploiță, ploișoară. [
Pr.:
plo-i-] –
Ploaie +
suf. -icică.ploicică (Dicționaru limbii românești, 1939)ploicícă f., pl.
ele, și
ploíță f., pl.
e (dim. d.
ploaĭe). Ploaĭe mică.
ploicică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ploicícă (
fam.)
(plo-i-) s. f.,
g.-d. art. ploicélei; pl. ploicéle, art. ploicélele