pliscușor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PLISCUȘÓR,pliscușoare, s. n. Diminutiv al lui plisc. – Plisc + suf. -ușor.
pliscușor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) pliscușór (fam.) s. n., pl. pliscușoáre