plinuț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PLINÚȚ, -Ă,plinuți, -te, adj. Diminutiv al lui plin; plinișor. – Plin + suf. -uț.
plinuț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) plinúț adj. m., pl. plinúți; f. plinúță, pl. plinúțe