pleșcuì - explicat in DEX

pleșcui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PLEȘCUÍ, pleșcuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla după chilipir, după câștig fără muncă. – Pleașcă + suf. -ui.

pleșcui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pleșcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pleșcuiésc, imperf. 3 sg. pleșcuiá; conj. prez. 3 să pleșcuiáscă

pleșcuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pleșcuì v. a face pleașcă: numai după pleșcuit umblă CR. [Serb. PLĬAČKATI, a jefui].