pleșcuitor (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
pleșcuitór, pleșcuitóri, s.m. (înv. și reg.) soldat care fură de primprejurul taberei; jefuitor.
pleșcuitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
pleșcuitór, -oáre adj. Care umblă după jaf. Pleșcar. S. m. Soldat jăfuitor [!].
pleșcuitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pleșcuitor m. soldat ce fură prin împrejurările taberei.